Le-am oferit tuturor Sfinţilor pe care-i ştiu din Lumea din Umbră, ca Nivelul Cinci, etc., (Da.) să meargă în Ţinutul Nou, dacă Ei vor. Unii au refuzat. Ei au refuzat pentru că ar dori să stea la Nivelul Cinci să-şi ajute discipolii sau alţi oameni. (Uau.) Pentru că de acolo ei nu pot accesa Ţinutul lui Tim Qo Tu la dorinţă.
Unde eram? Ah, da, o să vă spun aceasta acum. Înainte să uit. Sau vreţi să întrebaţi ceva mai întâi? ( Oh, Maestra mai întâi, vă rugăm. ) Bine. Pentru că am întrebat şi Ei au spus că pot să vă spun. ( Grozav! Vă mulţumim, Maestră. ) Le-am oferit tuturor Sfinţilor pe care-i ştiu din Lumea din Umbră, cum ar fi Nivelul Cinci, etc., (Da.) să vină în Ţinutul Nou al meu, dacă Ei vor să o facă. Unii au refuzat. Ei au refuzat pentru că Lor le-ar place să stea la Nivelu Cinci să-i ajute pe discipolii Lor sau pe alte persoane. (Uau.) Pentru că de acolo ei nu pot accesa Ţinutul lui Tim Qo Tu la dorinţă. Deci, dacă ei vor, eu îi pot lua sus. Dar Ei au preferat să stea la Nivelul Cinci, de exemplu, ca să-i ajute pe ceilalţi, să ajute lumea mai mult. Deci, am spus: „Ce Eroi!” (Da.) cu semn de exclamare, şi cu o inimă, şi apoi cu mulţumiri, şi apoi cu semnul plus la infinit. Cineva a spus aici ... Este în ghilimele, dar nu ştiu cine mi-a spus atunci. Am uitat să scriu. Poate că Zeităţile din UO (Universul Original), atunci. „M” - adică Maestra, eu - „nu poate fi ataşată, chiar şi iubirea şi respectul pentru un învăţător înainte va afecta misiunea Ta pentru pace.” Aşa mi-a spus una din Zeităţi, dar am uitat cine. Nu contează, trebuie să fie din Raiurile Înalte. Deci, am spus: „Mulţumesc.”
Aceasta, nu pot să vi-o spun, este o prezicere. Alt rând este: „Acesta este timpul Judecăţii de Apoi. Unii din cei care mor în pandemie sunt la fel, pe termen lung.” Unii din ei. Unii din cei care s-au infectat cu COVID-19 sau orice altă pandemie sunt muncitorii demonici de mult timp. (Oh, uau.) „Ei sunt cei care torturează inocenţii. (Da, Maestră.) Nu toţi sunt cei posedaţi de demoni. Şi aici se continuă: „După ce corpurile posedate mor în dezastre sau boli, spiritele demonilor zeloşi sunt duse în iad.” După timpul acesta acum, Judecata de Apoi de acum, ei nu mai au voie să posede alt corp în care să trăiască. Deci, am spus: „Spiritul demonilor zeloşi va fi dus în iad pentru că demonii zeloşi adevăraţi sunt făcuţi dintr-o substanţă şi energie joasă, deci nu pot fi răscumpăraţi. Cei care sunt constrânşi”, forţaţi sau sunt ameninţaţi să coopereze cu demonii zeloşi şi ajung să fie unul din ei, dar ei sunt constrânşi şi se căiesc, „vor fi salvaţi de Tim Qo Tu în siguranţă în Tărâmul Nou.” (Vă mulţumim, Maestră.) Oh! Zeităţile au spus: „Aceasta pot să o spui deschis, deci oamenii sunt fericiţi.” (Da!) Da. Şi cealaltă, aceasta nu vă pot spune încă.
Următoarea, eu explic aici cum au obţinut ei corpurile oamenilor. (Da, Maestră.) Aşa cum v-am spus înainte. „Ei folosesc magia lor.” Este o magie foarte puternică. Nu este magie normală, abra cadabra din această lume. (Da.) „Ei folosesc magia lor specială să forţeze oamenii să iasă, sau să le controleze mintea să-i facă demoni zeloşi, să-i transforme pe cei vii în zombie!!!!!!” (Uau.) Semne de exclamare, multe, multe. „Prin a îndepărta sufletele de la oameni, ei lasă corpurile goale, deci demonii pot manipula aceste corpuri să facă ce vor ei!!!!!!!” Multe semne de exclamare. Şi următorul paragraf: „Nu doar oamenii, dar şi animalele sunt folosite în acelaşi fel.” (Uau.) „Sufletele lor, spiritul lor este alungat, şi sufletul pleacă din corp şi ...” Acesta este UO (Universul Original) care vorbea. (Da, Maestră.) Tot timpul acesta. (Da.) Şi atunci, Ei îmi explicau mie. Ei au continuat să spună: „După ce sufletul s-a detaşat de corp, detaşat faţă de spiritul zelos, Tu reînviezi sufletul cu iubire, îl salvezi şi îl conduci în Lumea Sigură a Ta.” (Uau.) Paranteze: ”(înseamnă Ţinutul Nou, Nivelul Unsprezece.)” (Uau.) Închis parantezele. Ceva de genul acesta. (Uau. Vă mulţumim, Maestră.) Mulţumim, Maestră.) V-am spus înainte, cei cu Alzheimer sunt cazuri de zombie posedaţi. (Da, Maestră.) Este foarte clar. De aceea, ei sunt încă vii, ei sunt sănătoşi, dar ei nu recunosc niciuna din rude, prieteni, sau oamenii pe care-i ştiau înainte. Pentru că ei nu funcţionează cu adevărat. (Da.)
Într-o zi, maya m-a apelat, spunând: „Oh, Ţie nu-ţi pare rău pentru oameni? Lumea are probleme, sunt victime ale inundaţiilor, şi toate acestea. De ce nu le dai multe merite spirituale de la Tine?” Am spus: „Eu fac ce fac eu. Nu încerca aşa de tare să faci probleme.” Zeităţile din UO (Universul Original) mi-au spus: „Oh, ei vor ca Tu să pierzi multe din meritele preţioase pentru .. în realitate este pentru oamenii lui, nu pentru oamenii Tăi.” Pentru că aceştia sunt cu înfăţişări camuflate. (Oh.) Ei nu sunt oameni reali. (Uau.) Multe persoane care mor în dezastre şi tot aşa, nu sunt adevărate. (Uau.) Aici este tot UO (Universul Original) care vorbeşte: „Prin a apela la iubirea Maestrei.” Am spus: „Hm, hm! Este timpul ca ei să plece. Mergeţi, mergeţi, mergeţi departe în iad! Nu-mi mai faceţi probleme mie.”
Odată eram foarte obosită şi nu am putut medita foarte bine în ziua aceea. Am spus: „Îmi pare rău, simt ca şi cum sunt foarte leneşă, bună de nimic, corpul meu este chiar foarte obosit. Nu ştiu de ce.” Deci, Zeităţile mi-au spus: „Tu nu eşti leneşă, Tu nu eşti bună de nimic. Este karma lumii care îţi trage corpul şi mintea spre oboseală, de multe ori. Nu este vina Ta. Fiinţele Raiului îţi cunosc inima, ştiu ce faci Tu.” Am spus: „Mulţumesc pentru cuvintele frumoase.” Nu scriu mereu gramatical. Dei, citesc ce am scris. (Bine. Da, Maestră.) Pentru că le-am scris numai pentru mine să ştiu. Ca să-mi aduc aminte. Nu-mi pasă de gramatică sau nu. Nu am timp să cochetez cu toate acestea. (Da, Maestră.) Am spus: „Mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Simt mereu că nu fac suficient.” Deci, Ei au spus: „Nicio grijă, Tu vei câştiga.” (Uau. Da.) Am spus: „Ce câştig?” Ei au spus: „Discipolii Tăi te iubesc.” (Da. Da, Maestră.) Am spus: „Oh, ce surpriză.” Şi restul, nişte încurajări pozitive şi preziceri dar nu cred că ar trebui să vă spun. (Oh! Uau. Bine, Maestră.) Bine.
„Noi trebuie să ne rugăm mereu lui Dumnezeu Atotputernicul şi să dedicăm toate cele bune şi eşecurile Atotputernicului, să-i cerem Lui să ne ierte păcatele şi să ne dea eliberarea. Discipolii noi, discipolii vechi toţi ar trebui să spună aşa.” (Da, Maestră.) Recomandat de UO (Universul Original). Înainte de iniţiere şi după iniţiere, şi tot timpul. (Da, Maestră.) Şi când muncim, noi dedicăm aceasta lui Dumnezeu Atotputernicul, la fel. Nu nouă. Nu că noi o facem. Aşa, putem evita karma. (Da, Maestră.) Karma bună sau karma rea, noi nu o vrem.
Apoi, maya m-a întrebat despre ... Ar fi bine să simpatizez cu victimele dezastrelor, etc. Este deasupra peste toate acestea. Am citit numai de jos, acum vă citesc restul. (Bine, Maestră.) Şi de sus. Pentru că uneori credeam că poate am scris prima dată jos. Şi apoi, am păstrat altele sus, dar apoi se continuă, aceeaşi poveste. Deci, la origine este aşa: „Nu-ţi iubeşti oamenii Tăi din lume?” Şi acest maya chiar a minţit, mi-a spus că el este un Zeu Protector din UO (Universul Original). Am spus: „Hei, haide. Haide!” „Vrei ca eu să te distrug sau cum? Tu ştii deja condiţia mea. Oricine mă minte pe mine folosind Divinitatea Sfântă de orice fel, te voi distruge. Deci, să spui adevărul.” Deci, el a spus: „Ţi-l spun mai târziu.” L-am întrebat: „De ce mă întrebi dacă îmi iubesc sau nu oamenii mei? Ştii că iubesc oamenii. De ce întrebi?” Deci, el a spus: „Pentru că pericolul este aproape.” Viitorul. Am spus: „Ce fel de pericol?” El a spus: „Taifun, multă lume moare din pandemie, boli, lumea piere de boli, de vântul care suflă, din războiul zelos, din furtuni de zăpadă, din tot felul de probleme, din presiunea răscoalelor, din ziua de pe urmă, oamenii lăsaţi fără siguranţă.” Am spus: „Mulţumesc pentru veştile rele. Tu nu-mi spui nimic pe care să nu-l ştiu deja, la ce folosesc toate acestea? Ce pot eu să mai fac oricum? Ei nu ascultă de mine. Lor nu le pasă despre suferinţa fiinţelor de lângă ei, fiinţele mai slabe. Ei continuă să consume carne şi să bea alcool, şi să se lupte unii cu alţii. Vorbesc cu urechile surde. Chiar dacă pot ajuta sau să mă rog pentru ei, pentru bunăstarea lor, ei vor continua să trăiască şi să fie fericiţi şi bine, şi vor continua cu felul lor răuvoitor, să se ucidă unii pe alţii şi să ucidă animalele şi să-i tortureze pe cei slabi şi cei fără apărare, cum sunt animalele şi cei care nu se pot sprijini pe nimeni, etc. Atunci o să fie din nou alt efect rău. Dezastrele vor cădea din nou. Pentru că oamenii, ei nu mă ascultă.” Deci, am spus: „De ce mă întrebi toate acestea? Pentru că ştiu că tu eşti maya. De ce-ţi mai faci probleme cu oamenii mei, oricum? Chiar dacă sunt oamenii mei. Dar eu ştiu, ei nu sunt oamenii mei. Oamenii tăi sunt cei care sunt deghizaţi în toţi aceşti oameni, cauzând multe probleme. De aceea, ei mor în dezastre.” Mulţi dintre ei nu sunt oamenii mei. Unii sunt, dar este karma lor rea şi este timpul ca ei să plece. Dar mulţi dintre ei sunt spirite zeloase care se ascund în ei. Deci, acesta este timpul când Raiul vrea să-i cureţe pe ei. Nu doar eu singură. (Da, Maestră.) Nu sunt doar eu singură care scoate toate spiritele rele şi demonii, dar sunt şi Raiurile care fac asta. La fel, oamenii, unii din ei au karma aşa de rea că ei trebuie să moară aşa. (Uau.) La fel, ei nu ascultă oricum, deci am spus: „De ce mă întrebi, oricum? Ţie nu-ţi pasă. Ai torturat oamenii mei toţi aceşti nenumăraţi eoni şi acum tu vorbeşti ca şi cum ai multă compasiune!” Deci, UO (Universul Original) mi-a spus: „Oh, maya vrea ca Maestra să-şi cheltuiască meritul mare preţios pentru (oamenii lui) prin a face apel la iubirea Maestrei.” Deci, am spus: „Ha!” „Este timpul ca ei să plece, plece, plece. Plecaţi departe, departe în iad. Încuiaţi acolo.” Asta a fost pe 20 mai. Şi ce v-am citit înainte a fost pe 21 mai.
Pe 19 mai, Zeităţile m-au consolat. „Să nu fii tristă – mi s-a spus, dar lacrimile îmi curgeau natural, foarte des. Nu puteam face nimic. În Raiuri sistemul este uşor. Aici muncesc ani de zile, pare ca şi cum nimic nu se întâmplă cu adevărat aici. Lăsaţi-mă să plâng în unele momente aşa, să mă spăl de mizeria acestei lumi. Oamenii sunt aşa de pierduţi în realizările lor efemere, lumeşti. Nimic altceva nu contează pentru ei. Cuvintele nu-i penetrează deloc. Ei stau acolo veşnic. Cum să-i mişc eu? Unde? Cu ce?” Adică ce aş putea face, ce pot să fac, unde să mă duc să fac mai bine. „Totuşi, dacă îi critici, poate fi şi mai rău pentru tine. Ei sunt făcuţi din oţel, fier. Eu sunt făcută din ce? Nu mă pot pune cu ei: prim-plan, putere. Nici lacrimile nu-i înmoaie. Plâng pentru mine, singură.” (Oh.) Ei mi-au spus din nou, să nu fiu tristă. „Dar cum să fiu fericită?” Eu le-am răspuns Lor. „Uitaţi-vă la această mizerie a lumii, a creaţiei iresponsabile. Este ceva bun aici? Nu pot să scutur sentimentul iluzoriu al acestei cunoaşteri.” Despre toată această mizerie. „Pe de altă parte, simt suferinţa pentru ei, sunt torturată de ei, chinuită cu totul mintal, fizic de karma pusă peste mine fără încetare. Totuşi, schimbările sunt puţine. Uitaţi-vă la unii din aşa-numiţii lideri. Ei stau sus doar ca să-i împiedice pe alţii să facă ce trebuie, chiar aşa. Să dea exemple rele. Totuşi, publicul ascultă, îi slujesc, îi urmează să facă greşeli, în felul iadului.” Le-am spus de ce sunt tristă. (Da, Maestră.) Şi aceasta se continuă cu ceea ce am citit înainte. Nu vreau să mă simt tristă, dar lacrimile mele curg natural etc., etc. (Da, Maestră.)
Ei îmi tot spun că nu va fi mult. Am spus: „Da, tot promiteţi, alintaţi, dar este prea mult, prea mult. Toate fiinţele suferă fără sfârşit. Lacrimile mele curg la nesfârşit. Pentru ce, toate acestea? Lumea stupidă, oamenii stupizi. Tot ce fac ei este să ucidă, ucidă, ucidă, ucidă şi ucidă unii pe alţii şi pe oricine. Nu mai vreau deloc să mai stau aici. Ei sunt toţi prea stupizi.” Scuzaţi-mi cuvintele. Le-am scris pentru mine. Am fost foarte tristă. „Prea otrăviţi. Prea aroganţi. Prea groşi. Nu pot auzi, nu pot simţi, nu pot vedea nimic. Nimic nu-i poate mişca. O să rezist până când va veni pacea sau securitatea pentru toate fiinţele şi mai ales animalele, cu tot acest stres zilnic despre muncă?” Ca munca, stresul de la Supreme Master Television ... (Da, Maestră.) Trebuie să mă gândesc, nu pot doar să spun: „Bine, bun.” Trebuie să mă gândesc să fac comentarii. (Da, Maestră.) Şi să scriu lucruri pentru voi, dragilor, etc. „Chiar şi să muncesc pentru Supreme Master Television, deşi este bine, tot am obstacole interioare şi neisteţime. O să trăiesc să văd ziua aceea?” Ştiţi, ziua promisă. (Da.) „Simt ca şi cum muncesc pentru nimic. prea puţin, prea încet. Ajută la ceva să vorbesc cu oamenii care par să fie orbi, surzi şi muţi? Oh, Doamne. Prea puţin, prea încet să construieşti Raiul aici. Ei sunt foarte aburiţi, goliţi, tociţi. Unii lideri religioşi, politicieni, activişti ai mediului, chiar şi activişti pentru animale, etc., ei doar vorbesc, vorbesc, vorbesc. Mulţi dintre ei doar vorbesc şi vorbesc şi vorbesc. Şi eu vorbesc, dar pentru surzi, pentru oamenii orbi, pentru o rasă stupefiată pe pământ?!” Semn de întrebare şi semn de exclamare.
