Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
În vremurile de demult, dacă Regele dorea să citească rapoarte, era nevoie de mult, mult timp - uneori zile, săptămâni, luni sau ani - pentru a avea toate rapoartele de care avea nevoie. În zilele noastre, simt că eu sunt mai bine decât un Rege. Eu doar mă uit pe internet și văd lucrurile pe care le vreau. Iar pe vremuri, dacă Regele voia să trimită știri, mulți oameni trebuiau să alerge; mulți eunuci trebuiau să aranjeze cu nerăbdare; mulți cai trebuiau să-și împrăștie copitele prin tot ținutul. Și mulți oameni trebuiau să aștepte ordinul regelui și întoarcerea ordinului. În zilele noastre, noi putem doar să apăsăm niște butoane și va fi trimis.Și, de asemenea, în zilele noastre, este foarte ușor să verificăm orice știre falsă. Și oamenii tot îndrăznesc să răspândească informații false. Cum ar fi chiar călugărul care vorbea lucruri fără sens, negându-i pe toți Buddha și toate astea. Și Trần Tâm - el mi-a falsificat testamentul. Nu am avut niciodată niciun testament pentru nimeni. Doar poezia mea. Am scris-o pentru fostul meu logodnic cu mult timp în urmă - cu multe, multe decenii în urmă. El a folosit-o! A folosit-o și a spus că a fost testamentul meu. Oh, Doamne. Și Huệ Bửu a spus că el este Maitreya Buddha. Oh, Āmítuófó! Vreți să îl vedeți ca pe Maitreya Buddha al vostru?Vedeți, în zilele noastre, dacă cineva vă acuză de ceva, există mai multe șanse pentru voi să dovediți că sunteți nevinovați. Și, de asemenea, orice știre falsă care vorbește despre voi, dacă știți despre ea, o puteți clarifica imediat și îi puteți răspunde. Doar că eu nu am mai făcut asta până acum pentru că nu m-am uitat niciodată pe site-uri până de curând. Îmi văd doar de treaba mea și mă ocup de afacerile mele. Acesta este motivul. Și voi toți, discipolii, aveți mai multe mijloace decât mine. Dacă ceva este în neregulă, orice știre falsă, trebuie să mi-o raportați pentru ca eu să mă pot ocupa de ea. Sau cel puțin vă pot explica, astfel încât să nu vă îndoiți de ceea ce facem.Pentru Supreme Master Television, totul este legal, de exemplu, în felul acesta. Dar oamenii încă pot găsi o modalitate vicleană de a ne calomnia și de a ne acuza pe nedrept. Toate acestea sunt greșite. Ei nu se tem de iad. Chiar dacă voi nu credeți că eu sunt un Buddha sau altceva, știți că fac toate lucrurile bune și spun toate lucrurile bune. Eu nu încerc niciodată să fac rău nimănui sau să spun ceva rău cuiva, nu acuz pe nimeni pe nedrept. Și ei chiar îmi fac toate astea.Dacă voi faceți rău unei persoane nevinovate și bune, va trebui să plătiți mult în iad - de 10.000 de ori mai mult decât ceea ce le faceți. Dar unii oameni nu se tem de iad, pentru că unii călugări chiar spun că nu există iad. Și cum Papa Francisc susține că Dumnezeu va ierta totul, deci ei continuă să păcătuiască din nou. De aceea, societatea este rea. Pentru că acești așa-ziși lideri ai societății, lideri ai religiilor - în care oamenii au încredere și își pun credința - spun toate lucrurile fără sens, semănând tot contrariul, pentru că sunt răi. Ei sunt din partea negativă a Universului.Deci, voi trebuie să știți cine este cine. Și să aveți grijă de voi ca să nu-i urmați și să cădeți în iad. Asta este tot ce vreau să vă reamintesc. Ei pot face ce vor și pot ajunge în iad, dar voi nu trebuie să îi urmați pentru a ajunge și voi în iad. Fiți vigilenți. Vedeți-vă de treburile voastre. Dacă ceva este în neregulă - pentru că eu nu am mereu timp să verific pe internet și să văd toate știrile false, dar voi aveți ocazia, aveți mai mult timp decât mine - trebuie să-mi spune-ți. Nu lăsați să treacă 20 de ani până când eu însămi trebuie să aflu cum a fost cu Trần Tâm or Huệ Bửu! Eu nu știu ce faceți voi dragilor. Nu v-am învățat niciodată lucrurile pe care le-au făcut Trần Tâm sau Huệ Bửu. Deci, voi trebuie să știți că totul este greșit.Trebuie să știți că nu este de la mine. Și dacă ați fi citit poezia mea sau chiar ați fi primit una dintre cărțile mele de poezii înainte, ați fi citit-o și ați fi înțeles că nu are nimic de-a face cu el! Am scris poezia pentru că noi ne-am despărțit - eu am avut un logodnic înainte de fostul meu soț. El este medic, de asemenea. M-a cunoscut într-un restaurant, apoi, după câteva întâlniri, m-a invitat la el acasă, la clinica lui. Și apoi a vrut să se căsătorească cu mine. Mi-a arătat tot cufărul plin de bijuterii, diamante și toate cele. Și apoi, el a vrut să merg chiar să am întâlniri cu personalul clinicii sale pentru a mă prezenta lor ca iubita lui. Dar eu am fost prea timidă. M-am gândit: „Ce să fac eu acolo? Nu am nimic de-a face cu ei. Nu știu nimic despre clinica ta.” Deci, eu nu m-am dus. Chiar am refuzat să merg. Și apoi, după ce ne-am logodit, eu am lucrat cu refugiații aulacezi (vietnamezi) din tabără, în clădirea refugiaților. Se numea Allach. A-L-L-A-C-H.La acea vreme, refugiații aulacezi (vietnamezi) năvăleau, atât în Germania, cât și în multe alte țări, și cu nimic - sau unii nu aveau nimic, nici măcar haine pe ei. Deci Caritas și guvernul Germaniei de atunci, să fie binecuvântați - Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i ia în Rai pentru totdeauna - au trebuit să aducă pături și să aștepte la aeroport pentru a-i îmbrăca pe ei, pentru a le ține de cald, și să îi urce în autobuz pentru a-i duce acolo unde există o clădire goală pentru a primi refugiați. Am lucrat în acea perioadă în Germania - două tabere. Prima a fost în Allach. Acolo eram deja logodită cu primul doctor care m-a cunoscut. Și apoi, după ce ne-am despărțit... Pentru că munceam prea mult, m-am mutat.La început, am fost împreună, dar apoi eu m-am mutat în tabăra de refugiați, pentru că era foarte mult de lucru acolo, iar eu eram aproape ca singurul traducător, toată ziua, toată noaptea. Trebuia să îi duc la spital, să îi duc la maternitate la spital pentru naștere și toate celelalte. Iar noaptea, uneori se certau între ei sau se băteau din anumite motive - era prea îngust, iar oamenii deveneau nervoși și nu știau ce se va întâmpla cu ei în continuare. Deci, eu am rămas, de asemenea, acolo toată ziua, toată noaptea. La început, mai aveam timp să mă duc puțin acasă, pentru câteva ore. Mai târziu, nu am mai avut timp deloc, deci am stat toată ziua, toată noaptea într-una dintre camerele mici ale taberei de refugiați. Și găteam acolo, mâncam acolo, dormeam acolo și îi duceam oriunde era nevoie - mai ales la spital. Și chiar la stomatologi – ei aveau tot felul de probleme în acea perioadă, pentru că abia veniseră, iar unii dintre ei erau bolnavi și chiar aveau dinții rupți de pirați. Și aveau infecții și erau umflaţi, și se nășteau copii - tot felul de lucruri.L-am rugat să vină să mă ajute pentru că nu puteam veni acasă. El a venit și s-a jucat cu copiii uneori, apoi vizitele au devenit din ce în ce mai rare și am avut din ce în ce mai puțin contact și timp unul pentru celălalt, deci noi ne-am despărțit la sfârșit și așa eu am scris poezia. E despre inima frântă, de exemplu: „Dacă mor mâine, îți las ție moștenirea asta și aia”. De fapt, eu nu aveam mare lucru. Este doar o poezie, de exemplu: „Mă simt goală, viața mea este goală și cu inima frântă”. Asta este pentru el. Nu pot să vă spun cum îl cheamă, dar el are deja o clinică privată de la părinții săi - o familie bogată.Mi-a făcut cunoștință cu toată familia lui, cu toți cei care au mai rămas - frații, sora și micuța lui... și-a adus chiar și nepoata care se născuse cu o lună înainte, ca să mi-o prezinte. El a fost foarte sincer. Un om bun. Mereu gătea pentru mine, de parcă eu nu știam să gătesc. Pur și simplu făcea; pur și simplu gătea. Gătea excelent. Nu știu cum. Un astfel de doctor german și poate găti curry, curry thailandez, și chiar supă aulaceză (vietnameză) și tot felul de lucruri. Deci eu l-am lăsat.Am fost fericiți până când problemele refugiaților aulacezi (vietnamezi) au apărut în viața mea și nu am putut să îi las acolo. Nimeni nu era acolo noaptea - rareori, veneau unul sau doi voluntari, dar veneau doar pentru câteva ore sau poate o zi, iar apoi ei aveau propriul loc de muncă și propria familie departe de tabără. Deci, numai eu eram acolo toată ziua, toată noaptea, chiar și atunci când nu mai era niciun alt angajat. Și bineînțeles, un bărbat este un bărbat. L-a găsit o asistentă pentru că lucra și el ca... Medicii lucrează uneori în propria lor clinică, dar vor să aibă experiență și în alte spitale. Deci nici el nu prea avea timp să tot conducă pe distanțe mari, lungi, ca să mă vadă în tabăra de refugiați, iar când el era acolo, oricum eu eram ocupată.Uneori nici nu eram acolo. I-am dus pe refugiați la dentist, la spital, la spitale diferite în aceeași zi. Îi duceam aici, acolo, acolo. Și apoi, mai târziu, mă duceam acolo, aici, aici, să îi iau pe toți și să îi aduc acasă. Deci amândoi nu aveam prea mult timp. Și, desigur, eu nu eram fericită, dar a trebuit să o fac. Și apoi asistenta l-a găsit, și apoi au fost bine împreună. Bineînțeles că mi s-a frânt inima, dar apoi eu am fost ocupată. Și el și-a continuat viața, eu mi-am continuat-o pe a mea.Mai târziu l-am întâlnit pe cel de-al doilea logodnic al meu, medicul cu care am fost căsătorită, voi îl știți - are o fotografie și toate astea ca să le vedeți. Nu este mai în vârstă decât mine, așa cum minte un călugăr, călugărul Thích Minh Tánh. El (călugărul cu eșarfe multicolore) a spus că soțul meu era foarte bătrân și că el m-a adus în Germania din Vietnam. Nu este deloc adevărat. El nu știe nimic. Sau poate că a spus asta intenționat, ca și cum aș fi suficient de vrednică să primesc un bărbat bătrân.
Apr. 12, 2021, Thích Minh Tánh: Călugărița Ching Hai a plecat în străinătate, Ea lucra ca asistentă medicală, (Da.) și a oferit tratament într-un... Când era în Vietnam, [Ea] a întâlnit un neamț, el era deja un om bătrân. Ea s-a căsătorit cu el, iar el a adus-o în Germania.
Nu, nu este adevărat. El este doar cu un an mai mare decât mine. Avem aceeași zi de naștere. Este cu un an mai în vârstă decât mine, luând în considerare ziua de naștere fizică, oficială, care oricum nu este ziua mea de naștere. Este cu un an mai în vârstă, dacă se numără așa. Dar probabil că occidentalii par puțin mai bătrâni, iar el avea barbă, deci el părea puțin mai bătrân. Dar el nu este. Doar cu un an mai mare decât mine. V-am spus de multe ori, este cel mai bun soț pe care-l puteți găsi. Și logodnicul, de asemenea - un om minunat. Oh, Doamne, dacă voi toate v-ați căsători cu unul dintre acești doi bărbați, ați fi fericite pentru totdeauna. Nu v-ați mai dori niciun alt bărbat; nu ați vrea nici măcar să vă uitați la alt bărbat. Deci, acum, după aceea, m-am căsătorit cu al doilea logodnic și așa stau lucrurile.Photo Caption: O combinaţie bună, luminează viața multora!
