Căutaţi
Română
  • English
  • 正體中文
  • 简体中文
  • Deutsch
  • Español
  • Français
  • Magyar
  • 日本語
  • 한국어
  • Монгол хэл
  • Âu Lạc
  • български
  • bahasa Melayu
  • فارسی
  • Português
  • Română
  • Bahasa Indonesia
  • ไทย
  • العربية
  • čeština
  • ਪੰਜਾਬੀ
  • русский
  • తెలుగు లిపి
  • हिन्दी
  • polski
  • italiano
  • Wikang Tagalog
  • Українська Мова
  • Others
  • English
  • 正體中文
  • 简体中文
  • Deutsch
  • Español
  • Français
  • Magyar
  • 日本語
  • 한국어
  • Монгол хэл
  • Âu Lạc
  • български
  • bahasa Melayu
  • فارسی
  • Português
  • Română
  • Bahasa Indonesia
  • ไทย
  • العربية
  • čeština
  • ਪੰਜਾਬੀ
  • русский
  • తెలుగు లిపి
  • हिन्दी
  • polski
  • italiano
  • Wikang Tagalog
  • Українська Мова
  • Others
Titlul
Transcript
Urmează
 

Revelaţiile Regelui Războiului despre război şi pace, partea 6 din 7

2024-06-24
Lecture Language:English
Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe

Așa că, m-am ascuns într-una din mașinile închiriate. Și singura mașină pe care o puteam închiria la acel moment a fost, v-am spus, cu schimbător manual. Nu mai condusesem niciodată o mașină cu schimbare manuală în toată viața mea. […] ( Cum a condus Maestra cu schimbător manual prima dată pe o autostradă? Vizionaţi în continuare ca să aflaţi. )

Așa că i-am întrebat pe oamenii care stăteau la coadă cu mine: „Aveți un număr de taxi ca să pot chema un taxi pentru mine?” Așa că o doamnă amabilă a ieşit din coadă și a spus. „Acolo, este un magazin. Înăuntru aveți un telefon gratuit pentru a chema un taxi.” […] Mi-a arătat chiar și cum să sun la acel telefon: „Ridicaţi-l și cineva va vorbi cu Dvs., și apoi veţi spune că vreţi un taxi şi veţi spune unde vă aflaţi și ei vor veni.” Nici nu știam unde mă aflu. Așa că am spus: „La magazin.” Iar ei au spus: „Avem atâtea magazine ca acesta. Așa că trebuie să-mi spuneți adresa.” Așa că i-am întrebat pe angajații magazinului să vină și să vorbească cu taxiul (șoferul). Eram un „străin în țara Egiptului.” Așa că m-au ajutat și am luat un taxi.

Şi mai târziu am luat o cameră la hotel, una mică, ieftină. M-am dus să schimb nişte bani, şi mă simţeam în siguranţă. Dar apoi, hotelul mi-a cerut foarte multe detalii - nu doar paşaportul, dar şi permisul de conducere - Dumnezeu ştie, nu am. Şi apoi, cardul de credit - nu voiam să-l dau, pentru că nu era pe numele meu, - l-am împrumutat. Of, viaţa mea nu este aşa simplă. Voi credeţi că este – nu este. Şi eu credeam că viaţa mea era simplă – nu este. Așa că nu am putut sta în acel hotel şi din cauză că eu nu sunt destul de „credibilă”. Ei nu cred în fața ta, în vorba ta, în privirea ta - oricât de blândă vei arăta sau ești, sau oricât de frumos vei vorbi - ei cred în cartea de credit tipărită. Un exemplu de genul acesta. Așa că nu am putut sta acolo în acel hotel. A trebuit să plec noaptea cu un taxi pentru că nu știam ce altceva să fac - nu mai erau magazine, nu mai erau trenuri, nu mai erau autobuze în acel moment.

Am plecat cu un taxi din Londra la locul unde trebuia să merg. A durat cam două ore. Și șoferul de taxi era musulman. Mi-a spus că era musulman. Bine, în regulă. Așa că l-am salutat în numele lui Allah. Dar poate că el a avut o perioadă proastă cu soția lui sau ceva de genul, acasă; a continuat să vorbească foarte aspru cu mine tot drumul, pentru orice, orice motiv - vorbea doar aspru. Dar apoi, dintr-o dată și-a schimbat tonul. A vorbit despre cum nu vrea să mănânce una şi alta din cauza alergiilor. Așa că i-am spus. „Oh, atunci ești aproape vegan.” El a spus: „Nu, nu sunt vegan. Eu doar mănânc asta și asta pentru că nu sunt alergice. Beau lapte de migdale și lapte fără lactoză.” I-am spus: „Oh, știu, știu. Pentru că sunt vegană, beau şi eu laptele vegan cutare şi cutare. Nu beau lapte cu lactoză.”

Și apoi, când ne-am oprit la magazin pentru că avea nevoie să alimenteze mașina, am intrat și am cumpărat multe lucruri pentru el, toate vegane - biscuiți, prăjituri și diferite tipuri de lapte vegan pentru a încerca. Și atunci, el a început să fie foarte aspru cu mine din nou. Mi-a smuls toate lucrurile din mâinile mele și le-a aruncat înapoi pe rafturi. I-am spus: „Dar de ce? Voi plăti pentru ele.” El a spus: „Nu, nu, nu! Eu nu vreau! Eu nu vreau! Nu vreau!” A fost foarte aspru. Trebuie să fi avut ceva probleme, fizice sau ceva de genul. Sau poate era târziu în noapte și el nu era dispus să mă ducă atât de departe, dar a trebuit să o facă pentru că era la datorie. El a fost în linie să ia clienții, așa că a trebuit să o facă. Mi-am cerut scuze abundent, tot timpul. I-am spus: „Îmi pare rău, îmi pare rău. Este târziu în noapte și mă voi revanșa față de tine. Voi plăti mai mult decât ai cerut. Nu-ți face griji pentru asta. Și uite, ia mai întâi nişte bani. Poftim. Sunt 50 de lire pentru tine. Te rog, doar pentru tine mai întâi. Și mai târziu, voi plăti mai mult. Da?” Apoi el a spus: „Nu, nu. Păstraţi-i Dvs. Plătiţi totul mai târziu - bine.”

El nu a fost despre a lua bani sau să încerce să facă probleme. El doar avea un fel de probleme la acel moment. Apoi, am vorbit cu el despre islam, ceva ce știu despre Hadith și Coran. Apoi, a început să îi placă. Așadar, am fost bine. Am fost prieteni până în ultimul minut. Și apoi, m-am dus unde trebuia să merg. Apoi am spus. „Te rog oprește aici în fața acelui restaurant vegan. Trebuie să mănânc ceva.” De asemenea, nu am vrut ca el să știe unde urma să merg. De multe ori îmi schimb taxiul la jumătatea drumului pentru a-mi păstra siguranța. La asta mă gândeam și eu. Oricum este sigur, o țară sigură, dar încerc mereu să iau măsuri de precauție în plus, pentru că de multe ori călătoresc singură. Oricum, așa că am mers la restaurant și am comandat niște mâncare vegană, și apoi după aceea, am chemat un taxi și am mers în alt loc.

Uneori doar opresc înregistrarea și înregistrez din nou, așa că vocea mea nu se potrivește mereu cu vocea anterioară. Sper că telespectatorii nu se supără.

Motivul pentru care tot schimb taxiul, dacă trebuie să merg cu un taxi, este pentru că de cele mai multe ori sunt generoasă cu șoferii. Le dau un bacșiș bun, bacșiș foarte generos, sau îi invit să mănânce mese vegane pe care le comand de la un restaurant, și apoi le dau să le ia cu ei. Și atunci ei știu că am bani. Deci, în caz de ceva, din motive de siguranță, schimb taxiul. Și întotdeauna opresc unde este sigur, și apoi poate merg pe jos unde vreau să merg, mă opresc în fața unui hotel, sau cer un alt taxi de la hotel, un alt șofer de taxi, de exemplu. Este doar o precauție în plus, din abundenţă, pentru că sunt singură în lume. Și știți că această lume nu este numai lapte și miere pentru toţi, iar eu trebuie să am grijă de mine.

Obișnuiam să mă întorc în Taiwan (Formosa) sau în altă parte uneori, și le spuneam oamenilor în avans să vină să mă ia cu o mașină sau așa ceva. Dar mai târziu, nu am mai vrut să fac asta. Pentru că, de exemplu, toți taiwanezii (fomosanii) ar fi venit, și a fost foarte aglomerat la aeroport. Nu vreau să deranjez călătoria altor oameni. Și nu vreau ca oamenii să îi blocheze pe ceilalți în vreun fel. Ei ar aduce un scaun mare și apoi mă puneau deasupra pe acel scaun și mă transportau cu patru persoane - doi în față, doi în spate - pe umerii lor, astfel încât toți ceilalți să poată vedea. Of, Doamne, a fost într-adevăr ceva provocator, iar eu eram foarte timidă. Așa că după un timp, nu am îndrăznit să las pe cineva să știe că mă întorc sau că mă duc undeva. Am fugit pur și simplu.

Chiar și atunci când am fost în turneul european - vă amintiți turneul european în timpul războiului, la invitația a uneia dintre surorile voastre, implorându-mă să vin să opresc războiul la acea vreme - am mers singură cu bagajul meu simplu. Și nu am îndrăznit să merg în mașinile discipolilor sau să merg cu ei sau altceva. Am mers singură. Și când i-am văzut venind spre mine, am fugit imediat în altă parte. Deci o dată, vă amintiți că v-am spus, în Slovenia, nu mai existau taxiuri acolo, deloc. Și toți discipolii m-au văzut pentru că și ei mergeau să asculte prelegerea mea în timpul turneului. M-au urmat peste tot la acea vreme în diferite țări. Dar eu mergeam întotdeauna singură. Și m-au văzut și au spus: „Oh, Maestră, Maestră, veniţi aici, avem o mașină.” Nu, nu am îndrăznit, pentru că toată lumea ar fi venit. Dacă mă duceam acolo, stăteam acolo, așteptam mașina lor, atunci ar fi venit toți ceilalți. Și ar fi fost haos la aeroport.

Așa că, m-am ascuns într-una din mașinile închiriate. Și singura mașină pe care o puteam închiria la acel moment a fost, v-am spus, cu schimbător manual. Nu mai condusesem niciodată o mașină cu schimbare manuală în toată viața mea. Și a fost ultimul minut pentru magazin. Omul era atât de nerăbdător să închidă magazinul și să meargă acasă. Și mi-a spus: „Faceţi aşa. Faceţi pe dincolo. Și apoi mașina va pleca.” I-am spus: „Te rog, nu, nu am mai condus acest tip de mașină înainte.” El a spus: „O să vă descurcaţi.” Cum? Pentru că în Europa, am văzut o mulțime de mașini că erau doar cu schimbare manuală. Așa că el a luat-o de bună că eu aș ști, că eu doar voiam să mă joc cu el să-l reţin de la a merge acasă la soția lui și copii și să ia cina. I-am spus: „Nu, chiar nu știu. Te rog, arată-mi.” El a spus: „Veţi ști cum. O faceţi pur şi simplu. Conduceţi. Apăsaţi accelerația și apăsaţi...” Am și uitat ce mi-a spus. Și acum dacă îmi spuneţi să conduc un schimbător de viteze, nu aș mai ști cum.

Deci, în acel moment, am condus tot drumul de la aeroport la capitală, și mașina s-a oprit de multe ori. A trebuit să opresc, să scriu pe o bucată mare de hârtie, și să o lipesc, să o pun pe geamul din spate: „Șofer nou! Vă rog să acordați atenție!” Și apoi oamenii care mă depăşeau m-au văzut „brum, brum”. Mașina aproape că s-a oprit sau nu voia să meargă. Se tot uitau la mine cu zâmbete prietenoase. Oamenii de acolo erau atât de buni, atât de buni; au înțeles, doar mi-au evitat mașina. Iar eu mă rugam tot timpul: „Te rog lasă mașina să meargă mai departe.” Și nu știu cum - stop, start, stop, start, „brum, brum, brum”, jumătate oprire, jumătate pornire, toate astea... Și totuși, am ajuns la unul dintre hotelurile de undeva de pe acea autostradă. Apoi am intrat și am lăsat personalul hotelului să aibă grijă de mașină, să sune la companie să vină să ia maşina mâine sau oricând. „Vă rog să-mi spuneți dacă pot lua un taxi pentru a merge în capitală.” Așa că ei au aranjat toate astea. Pentru că trebuia să plec repede, nu am mai putut „brum, brum” cu mașina aceea. Este periculos și aș fi întârziat prea mult. Pentru că în acel moment, la fiecare două zile era o prelegere într-o țară. Vă amintiți asta? La fiecare două zile trebuia să fiu în altă țară. Așa că nu mă puteam juca cu mașina aia.

Din fericire, Raiul m-a protejat, îngerii m-au ajutat și, cumva, am ajuns la un hotel și am aranjat asta. Iar ei au spus: „Oh, este foarte scump să mergeţi în capitală cu un taxi.” Am spus: „Nu, nu, nu-mi pasă. Vă rog, vă rog. Am bani să plătesc.” Desigur, când am plecat pe drum, m-am pregătit, am avut bani și, de asemenea, niște cărți de credit. Oricum, așa că am spus: „Nu daţi atenţie, am bani.” De aceea, trebuie mereu să schimb taxiul ori de câte ori este posibil, pentru că oamenii ar ști că am bani. Pentru că uneori nu vor să mă ia. Se tem că este o distanță prea lungă și dacă am bani sau nu. Iar eu sunt o străină; nu sunt europeană. Chestii de genul. Este foarte dificil să fii pe drum de una singură și trebuie să te şi protejezi, de asemenea. Și trebuie să convingi oamenii că ai bani pentru o distanță lungă. Acum îmi amintesc toate astea. Este ca o poveste de Hollywood.

Photo Caption: Arată cu iubire cum poţi mai bine ca ceilalţi să fie bucuroşi!

Descarcă fotografia   

Vizionaţi mai multe
Toate părțile  (6/7)
Share
Share la
Încorporează videoclipul
Începe la
Încărcaţi
Mobile
Mobile
iPhone
Android
Vizionaţi în browser mobil
GO
GO
Prompt
OK
Aplicaţia
Scanaţi codul QR sau alegeţi sistemul potrivit pentru încărcare pe telefon
iPhone
Android